Arhive blog

„Castele de carton” de Almudena Grandes

Editura Humanitas

Nr pagini: 192

Nota: 4/10

Pareri personale:

Am gasit aceasta carte pe un raft din Carreffour la reducere. Titlul si coperta sunt principalele elemente care ma determina sa citesc sau nu, o  carte. Iar aceasta are un titlu si o coperta foarte interesante, drept pentru care nu m-am gandit mult daca sa dau 10 lei pe ea.

Dupa ce am citit romanul, mi-am dat seama ca s-au construit fix castele de carton. Nimic durabil, nimic profund, nimic care sa te determine  sa-i dai acestei carti o nota mai mare de 4. Coperta a devenit un mister pentru ca nu mi-am dat seama nici pana acum daca alaturi de Jose sta Jaime sau Marcos. Si nu e o carte inteligenta citita de o ignoranta care nu a inteles-o.

Tot la capitolul „Nu inteleg”, intra episodul in care este imposibil sa-mi imaginez cum o femeie se simte completa cu doi barbati (Jaime si Marcos). Ah…dar ei sunt artisti si sunt diferiti de ceilalti. Aceasta e singura explicatie care poate salva cat de cat romanul. Partea erotica e mai mult amuzanta decat senzuala, deci nici macar cu atata lucru nu m-am ales.

Si am fost pacalita. De un titlu bun si o coperta buna. Si de Humanitas. Dar nu-mi pare rau. Ca sa recunosti o carte geniala, trebuie sa citesti carti stupide precum ‘Castele de carton” :-))

Bineinteles ca sinopsis-ul este foarte pompos, foarte bine alcatuit, minte pe toata lumea, iar noi, ca niste creduli ce suntem, cumparam cartea. Mai jos o sa va postez si sinopsis-ul, dar cum sta adevarata treaba cu cartea v-am spus eu.

Citate:

„A desena un lucru inseamna a-l cunoaste”.

„Sinucigasii se omoara, dar nu mor de tot. Supravietuiesc in constiinta celor care raman, iar dragostea lor e implacabila, invinge timpul si spatiul, e atat de puternica incat reinvie vini uitate, suferinta amortita, greselile care pareau a se fi sters.”

!!! Aceste doua citate sunt singurele lucruri cu adevarat interesante in aceasta carte !!!

Sinopsis:

„Jose crede ca vocatia ei artistica este s apicteze monstruozitatea vietii; Jaime Gonzales, extravertit si cuceritor, vrajitor al penelului, poate reproduce opera oricarui maestru, dar nu reuseste sa-si gaseasca stilul personal; Marcos Molina Schulz, cel mai frumos si cel mai talentat student din facultate, este inapt sa se bucure de darurile cu care este inzestrat. Impreuna vor alcatui un menage a trois, de o senzualitate extrema, dar inocent prin sinceritatea lui.”

Anunțuri

„Prietenul meu Leonard” de James Frey

Editura: Humanitas Fiction

Nr pagini: 373

Nota: 8/10

 Rezumat:

„Eliberat din infernul dezintoxicarii, tanarul James are de parcurs purgatoriul inchisorii. Ce il asteapta insa dupa eliberare? In niciun caz paradisul. Are 24 de ani, cazier si corpul distrus de alcool si droguri. Va putea James sa reinvete gesturile cotidiene ce definesc „normalitatea”? Cine ii va oferi sprijin? Lilly, fosta prostituata dependenta de crack care i-a fost alaturi la dezintoxicare? Familia? O noua iubire? Sau Leonard, mafiotul care face echilibristica pe linia subtire dintre bine si rau?”

Pareri personale:

-din dorinta de a sublinia anumite idei, James Frey repeta propozitii, in loc sa ofere detalii pentru a evidentia anumite idei.

-autorul ofera impresia ca este la primul sau roman pe care il redacteaza cu stangacie si cu putine cuvinte in vocabular. ( dupa ce am cautat detalii despre J.Frey am constatat ca a fost dealer si consumator de droguri, iar aceasta este a doua sa carte, nu prima).

-aranjarea cuvintelor in fraze nu-i face cinste autorului.

-in concluzie, cartea nu este decat o autobiografie cu elemente fictive, o drama a unui om sensibil implicat in diverse chestii ilegale.

-morala: fara prieteni nu poti sustine vesnic speranta ca intr-o zi viata ta se va schimba.

Citate:

     „Durerea este o senzatie. Suferinta este efectul durerii.”

     „O secunda de libertate e mai importanta decat o viata de sclavie.”

„Cum s-agati un star de cinema” de Kristin Harmel

Editura:  Humanitas Fiction – Cocktail

 

Nr. pagini: 362

Nota: 9/10

          „Cum agati un star de cinema? Raspunsul o sa-l afle Claire Reilly, editor de top la faimoasa revista Mod, care are misiunea sa-i ia un interviu lui Cole Brannon, cel mai adorat star al momentului.”

          – un roman usor, capabil sa-ti ridice moralul si sa-ti confirme oarecum, faptul ca iubirile platonice ar putea fi posibile.

          –  recomandat femeilor, perfect pentru zilele toride, de vara.

          – creadeam ca romanele din colectia „ COCKTAIL” sunt previzibile si superficiale, dar    m-am inselat.

„Despartirile noastre” de David Foenkinos

Editura: Humanitas – Cartea de pe noptiera

Nr pagini: 176

Nota : 7/10

„Alice, fata de familie buna, profesoara de germana, si Fritz, redactor la Larousse, se iubesc, dar isi petrec viata despartindu-se. Motivele: neprevazutul miscarilor amoroase, parintii si socrii, colegii, munca, prietenii din copilarie, parul si dintii, o cravata, gelozia, si desigur, Schopenhauer. Cei doi nu par facuti pentru fericire: se iubesc, se cearta, se despart, se pierd cu vederea, se regasesc, prinsi in vartejul vietii.”

     „Lentoarea este ritmul emotiei.”

     „Pana ce moartea va va desparti! In ziua de azi, moartea este fie si cel mai mic defect al celuilalt.”

     „Fericirea nu se inchide undeva , ci se traieste in aer liber , infinit.”

     „Suferinta ne face imuni.”

     „Nu am chef de intalniri. N-am chef sa-mi petrec ore intregi prin cafenele, sa ma explic , sa ma rezum si sa ma entuzismez gasind poate vreun punct comun.”