Arhive blog

„Castele de carton” de Almudena Grandes

Editura Humanitas

Nr pagini: 192

Nota: 4/10

Pareri personale:

Am gasit aceasta carte pe un raft din Carreffour la reducere. Titlul si coperta sunt principalele elemente care ma determina sa citesc sau nu, o  carte. Iar aceasta are un titlu si o coperta foarte interesante, drept pentru care nu m-am gandit mult daca sa dau 10 lei pe ea.

Dupa ce am citit romanul, mi-am dat seama ca s-au construit fix castele de carton. Nimic durabil, nimic profund, nimic care sa te determine  sa-i dai acestei carti o nota mai mare de 4. Coperta a devenit un mister pentru ca nu mi-am dat seama nici pana acum daca alaturi de Jose sta Jaime sau Marcos. Si nu e o carte inteligenta citita de o ignoranta care nu a inteles-o.

Tot la capitolul „Nu inteleg”, intra episodul in care este imposibil sa-mi imaginez cum o femeie se simte completa cu doi barbati (Jaime si Marcos). Ah…dar ei sunt artisti si sunt diferiti de ceilalti. Aceasta e singura explicatie care poate salva cat de cat romanul. Partea erotica e mai mult amuzanta decat senzuala, deci nici macar cu atata lucru nu m-am ales.

Si am fost pacalita. De un titlu bun si o coperta buna. Si de Humanitas. Dar nu-mi pare rau. Ca sa recunosti o carte geniala, trebuie sa citesti carti stupide precum ‘Castele de carton” :-))

Bineinteles ca sinopsis-ul este foarte pompos, foarte bine alcatuit, minte pe toata lumea, iar noi, ca niste creduli ce suntem, cumparam cartea. Mai jos o sa va postez si sinopsis-ul, dar cum sta adevarata treaba cu cartea v-am spus eu.

Citate:

„A desena un lucru inseamna a-l cunoaste”.

„Sinucigasii se omoara, dar nu mor de tot. Supravietuiesc in constiinta celor care raman, iar dragostea lor e implacabila, invinge timpul si spatiul, e atat de puternica incat reinvie vini uitate, suferinta amortita, greselile care pareau a se fi sters.”

!!! Aceste doua citate sunt singurele lucruri cu adevarat interesante in aceasta carte !!!

Sinopsis:

„Jose crede ca vocatia ei artistica este s apicteze monstruozitatea vietii; Jaime Gonzales, extravertit si cuceritor, vrajitor al penelului, poate reproduce opera oricarui maestru, dar nu reuseste sa-si gaseasca stilul personal; Marcos Molina Schulz, cel mai frumos si cel mai talentat student din facultate, este inapt sa se bucure de darurile cu care este inzestrat. Impreuna vor alcatui un menage a trois, de o senzualitate extrema, dar inocent prin sinceritatea lui.”

„Iubirile croitoresei” de Maria Duenas

     Editura: Polirom

     An aparitie: 2011

     Nr pagini: 600

     Nota: 10/10

     Sinopsis:

          In lunile premergatoare insurectiei franchiste, tinara croitoreasa Sira Quiroga paraseste Madridul, manata de nemarginita iubire pentru un barbat aproape necunoscut. Se stabileste impreuna cu acesta in Tanger, oras monden, exotic si vibrant, unde i se intimpla ceva ce nici nu-si poate imagina. Caci aici va fi Sira si tradata, si parasita.

          Singura, coplesita de datoriile lasate de fostul iubit, pleaca la Tetuan, capitala Protectoratului spaniol al Marocului. Prin manevre nu tocmai ortodoxe si ajutata de prieteni de o reputatie indoielnica, Sira isi faureste o noua identitate si deschide un elegant salon de croitorie, pentru cliente venite de departe si al caror prezent e greu de ghicit.
La sfirsitul razboiului civil din Spania, cind in Europa sta sa izbucneasca al doilea razboi mondial, Sira isi impleteste soarta cu aceea a citorva personaje istorice, printre care Juan Luis Beigbeder (enigmaticul si prea putin cunoscutul ministru de Externe din primii ani ai franchismului), amanta lui, excentrica Rosalinda Fox, si atasatul naval Alan Hillgarth, pe atunci seful spionajului britanic din Spania. Cu totii o vor face sa ia o hotarire riscanta, in care stofele, cusaturile si tiparele de croitorie vor fi fata vizibila a unei existente zbuciumate si primejdioase.
Splendida proza din romanul Iubirile croitoresei reuneste amintiri, doruri si harti din legendarele enclave coloniale situate in nordul Africii pina in Madridul filogerman, in imediata posteritate a razboiului civil, si in Lisabona cosmopolita, forfotind de spioni, oportunisti si refugiati in deriva.

     Pareri personale:

            N-am citit eu foarte multe carti la viata mea, dar aceasta le intrece cu siguranta pe toate. Si de cand  am terminat romanul, incerc sa imi dau seama ce-l face atat de special. Poate stilul spaniol de a scrie, poate lipsa dulcegariilor si prezenta detaliilor unei vieti dure in care vrei, nu vrei trebuie sa supravietuiesti.

             Nota 10 nu este pentru suspans, acesta nici nu exista. Pur si simplu, in timp ce parcurgeam romanul, imi genera o stare de curiozitate asupra evolutiei croitoresei. Si de fiecare data cand trebuia sa treaca peste un obstacol, ii tineam pumnii, ii uram succes, de parca Sira Quiroga era un personaj real, din viata mea.

          In alta ordine de idei, elementele istorice nu lipsesc din paginile romanului, ba mai mult, il transforma intr-un produs ancorat in realitatea spaniola, invelita cu povesti fascinante.

           O carte pe care daca vrei sa o intelegi, trebuie sa o citesti rar si cu multa rabdare, chiar daca are sute de pagini. Merita.

     Citate:

          „Despre Spania se spune ca are forma unei piei de taur intinse.”

          „Noi, femeile simtim perfect cand un barbat ne priveste cu interes si cand se uita la noi ca la o mobila.”